Numele meu este Cynthia Paula Dan și sunt o traducătoare autorizată din 2007. Pregătirea mea formativă include o Diplomă de Licență în engleză și norvegiană la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, România, și două masterate: primul în Studii Americane la Universitatea Babeș-Bolyai și al doilea în Studii Ibsen la Universitatea din Oslo, Norvegia.

Am lucrat ca profesoară de norvegiană și engleză în România și Norvegia, ca asistentă de bibliotecă și ca traducătoare liber-profesionistă.

Sunt o traducătoare autorizată în engleză, norvegiană și română, autorizația mea fiind eliberată de Ministerul Justiției, București. Traducerea mea din norvegiană în română, John Gabriel Borkman de Henrik Ibsen a fost publicată în 2010 la Editura Dacia din Cluj, România. Această traducere a fost analizată favorabil de către Doamna Ruxandra Dumitrescu pe 12 septembrie 2012. https://ruxandradumitrescu.wordpress.com/2012/09/12/john-gabriel-borkman-de-henrik-ibsen-recenzie/.

Vă oferim o gamă completă de traduceri incluzând următoarele domenii: juridic, medical, literar, financiar, științific și administrativ.

Traduceri juridice și administrative
100%
Documente oficiale
100%
Documente financiare
100%
Documente medicale
100%
Certificate și diplome
100%
Modă
94%
Literatură
100%
Sporturi
85%
Călătorii
95%
Știință
95%
Pagini web și localizare
99%

OPȚIUNEA PROFESIONALĂ ȘI POSIBILA CONTRIBUȚIE FAMILIALĂ

Adeseori drumurile urmate de noi în viață nu sunt străine de sugestiile sau îndemnurile ființelor apropiate. Nu altfel stau lucrurile în ce privește interesul meu pentru tărâmul traducerilor. Într-o oarecare măsură, e posibil să aibă legătură cu tatăl meu, mai precis cu ampla traducere dedicată de el vreme de câțiva ani romanului Woodstock sau Regalistul de Walter Scott și apărută în două ediții la Cluj în 1993 și 2004.

Inițiase această întreprindere fără vreun interes material sau profesional (până la pensionare, el fiind profesor universitar, dar nu la o catedră de limbi străine) însuflețit doar de atașamentul entuziast față de mesajul preponderent politic al cărții. Acesta reprezenta o variantă a confruntării dintre uzurpare și legitimitate – tema favorită a marelui scriitor scoțian, creatorul romanului istoric universal – ilustrată de fiecare dată spre a dezvălui șansele legitimității de a învinge finalmente cârdășia uneltitorilor și persecutorilor. De astă dată, acțiunea reînvia prigoana anti-regalistă din perioada experimentului republican ulterior execuției regelui Charles I din 30 ianuarie 1649. Asistăm așadar la strădania regimului emanat de prefacerile revoluției de a aboli cu totul temeiurile monarhiei. În acest scop, Cromwell, mai marele noii stăpâniri, îi întinde lui Charles II, moștenitorul fugar al Coroanei capcana palatului Woodstock aflat în stăpânirea familiei lui Sir Henry Lee, acel „frumos specimen al vechilor timpuri”ˇobișnuit să-și așeze „onoarea mai presus de titlu și cinstea mai presus de moșie și putere”.

Bănuiala temutului lord Protector se dovedește justificată, de altfel ca și hotărârea lui de a trimite în vechiul palat un „împuternicit” spion, pe predicatorul militar independent Tomkins. Doar că în asemenea situații, socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea de la târg. Și tot astfel surprizele provoacă mai puțină uimire în asemenea vremi tulburi în care, după cum spune același Henry Lee, „principiile inflexibile și înalte sunt adesea obligate să lase locul circumstanțelor”, iar oamenii ajung să supraviețuiască legilor pe care le-au studiat cândva.

Specific aceluiași veleat al răsurnărilor revoluției e modificarea ipocrită a vocabularului întreprinsă interesat de către adepții noului regim. Astfel ei nu zic: Regele, ci „Omul”, nu fiul Regelui, ci „Tânărul”, nu regalist, ci „malignant” adică răuvoitor, nu execuția regelui Charles I, ci „noul Ierusalim” și „domnia sființilor” gratificându-se uzual reciproc cu fățarnicele calificative de: „sărman”, „cinstit”, „credincios”, așa cum un oarecare tânăr e socotit înainte de a deveni revoluționar de profesie (așijderea unui fost șef de stat român) ucenicul unui „prea vrednic cizmar”.

În privința arhitecturii narative, romanul posedă o bogată gamă de invenții și desfășurări epice inspiratoare atât ale atracției scriitorilor romantici pentru senzațional și aventură cât și mai ales ale preocupărilor celor realiști față de verosimilitate. Să le trecem deci în revistă: identități false conspirative, irupții agresive de coloratură supranaturală (menite să-i sperie pe acoliții lui Cromwell: Desborough, Harrison, Bletson) cutezanțe erotice, o intenție de duel, un neașteptat omor (implicându-l pe paznicul Joliffe și pe spionul Tomkins și ilustrând vechea zicere: „Cei din urmă vor fi cei dintâi”), iar finalmente un spectaculos asediu. Mai adaug că poza alăturată reproduce imaginea copertei remarcabilului roman.

Nu a fost de altfel aceasta singurul îndemn indirect al tatălui meu să mă familiarizez cu tărâmul traducerilor. Tot lui i-am datorat sugestia de a realiza versiunea românească inedită a piesei lui Henrik Ibsen John Gabriel Borkman. După ce a beneficiat de prefața semnată de el (și intitulată Între riscul adevărului și fețele amăgirii), tălmăcirea a apărut tot la Cluj în 2010 bucurându-se de excelente aprecieri.

Cere o estimare de preţ